O firmă bine condusă poate ajunge să aibă datorii la ANAF. Un client mare care plătește cu patru luni întârziere, o decizie de impunere după un control, un contract pierdut în mijlocul anului: sunt situații care blochează fluxul de numerar, în timp ce afacerea rămâne, în sine, sănătoasă.
Problema apare imediat după. Datoria fiscală restantă generează dobânzi și penalități zilnice, iar la un moment dat ANAF trece la executare silită: popriri pe conturi, sechestre, blocarea activității. Din acel punct, o dificultate temporară se transformă într-o criză reală.
Eșalonarea la plată este mecanismul legal care oprește acest lanț. Îți permite să achiți datoriile în rate lunare, suspendă executarea silită și îți dă timp să îți refaci lichiditatea. Rămâne o datorie de plătit, cu un cost atașat, dar este cea mai bună variantă disponibilă atunci când plata integrală la scadență depășește posibilitățile firmei.
Regulile s-au înăsprit semnificativ în 2026, prin două acte normative succesive. Mai jos găsești cele două forme disponibile și cum alegi între ele, condițiile exacte de eligibilitate, costurile reale, pașii de urmat și, cel mai important, ce trebuie să faci pentru a păstra eșalonarea după ce ai obținut-o.
Ce este eșalonarea la plată și ce îți oferă
Eșalonarea la plată este o înlesnire reglementată de Codul de procedură fiscală, prin care organul fiscal aprobă achitarea datoriilor în rate lunare, pe o perioadă determinată.
Ce obții concret:
- plata în rate, conform unui grafic aprobat;
- suspendarea executării silite pentru sumele eșalonate;
- tratamentul obligațiilor ca fiind curente. Sumele cuprinse într-o eșalonare valabilă și respectată sunt tratate ca obligații care rămân în afara categoriei restanțelor, în condițiile Codului de procedură fiscală. Asta te poate ajuta să îndeplinești cerințe privind lipsa restanțelor, în măsura în care toate celelalte obligații sunt achitate. Fiecare procedură, de la licitații publice până la finanțări, își are propriile cerințe, care se verifică separat.
Datoria principală rămâne datorată integral, iar pe perioada eșalonării se calculează dobânzi. Este o reeșalonare în timp, cu un cost atașat.
Pragurile minime de la care se poate solicita: 500 de lei pentru persoane fizice și 5.000 de lei pentru persoane juridice.
Cele două forme de eșalonare la plată: simplificată sau clasică
Alegerea depinde de suma datorată și de situația firmei.
| Criteriu | Forma simplificată | Forma clasică |
|---|---|---|
| Durată maximă | 12 luni | până la 5 ani; maximum 6 luni dacă garanțiile sunt insuficiente |
| Plafon maxim | 100.000 lei persoane fizice / 400.000 lei persoane juridice | fără plafon |
| Garanții | fără | obligatorii, sau contract de fideiusiune |
| Vechimea datoriilor | maximum 12 luni | fără limitare specifică |
| Vechimea firmei | minimum 12 luni de la înființare | fără condiție de vechime |
| Dobândă | 0,01% pe zi | 0,02% pe zi |
| Rapiditate | se acordă doar în baza cererii | procedură mai lungă, cu evaluarea garanțiilor |
Forma simplificată rămâne varianta preferată de majoritatea contribuabililor, pentru că păstrează activele firmei libere de ipoteci și se obține considerabil mai repede. În schimb, are condiții stricte de eligibilitate.
Forma clasică rămâne singura opțiune pentru datorii mari, pentru datorii mai vechi de 12 luni și pentru firmele înființate de curând.
O excepție de la plafonul de 400.000 de lei, introdusă în 2026 și puțin cunoscută: dacă debitorul are obligații peste plafon, dar are de încasat sume certe și lichide de la autorități sau instituții publice, poate primi eșalonare simplificată în limita acelor creanțe, pe baza documentului emis de instituția publică. Excepția lasă în afara ei sumele aflate în litigiu.
Condițiile pentru eșalonarea la plată în formă simplificată
Pentru persoanele juridice, condițiile se verifică cumulativ:
1. Firma este înființată cu minimum 12 luni înainte de depunerea cererii. Societățile mai noi rămân în afara formei simplificate.
2. Datoriile au o vechime de maximum 12 luni anterior datei cererii. Restanțele mai vechi rămân în afara procedurii simplificate, iar prezența lor descalifică firma de la această formă.
3. Suma se încadrează în plafon: maximum 400.000 de lei pentru persoane juridice, 100.000 de lei pentru persoane fizice.
4. Toate declarațiile fiscale sunt depuse, potrivit vectorului fiscal. Aceasta este condiția pe care o ratează cel mai des firmele aflate în dificultate: dacă ai încetat să depui declarațiile din lipsă de lichiditate, depune-le înainte de cerere.
5. Sunt îndeplinite cerințele legale privind lipsa procedurii de faliment și a dizolvării. Termenii au efecte juridice distincte, iar încadrarea concretă se verifică pe situația firmei.
6. Firma se află în afara procedurilor de prevenire a insolvenței. Aceasta este o condiție nouă, introdusă prin Legea nr. 170/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 5 august 2026. Debitorii aflați în astfel de proceduri pot solicita eșalonarea doar dacă se retrag din procedură până la data emiterii deciziei.
Perioada maximă a eșalonării simplificate este de 12 luni, iar aprobarea se face fără constituirea de garanții și fără contract de fideiusiune, doar în baza cererii depuse la ANAF.
Când este obligatoriu contractul de fideiusiune
La forma clasică, garanțiile sunt regula. Contractul de fideiusiune, prin care un terț se obligă să plătească în locul debitorului, devine necesar în situații specifice:
- figurezi cu alte datorii care rămân în afara eșalonării la plată;
- bunurile deținute lipsesc sau sunt insuficiente pentru garantarea datoriilor;
- firma solicitantă este înființată cu mai puțin de 12 luni înainte de cerere;
- soliciți modificarea eșalonării, pentru includerea de noi datorii;
- soliciți menținerea eșalonării, pentru garantarea obligațiilor exigibile.
O precizare necesară: contractul de fideiusiune se cere doar în situațiile expres prevăzute de art. 193¹ din Codul de procedură fiscală, adică cele enumerate mai sus. Legea nr. 239/2025 a introdus cerința formei autentice, iar pentru persoanele juridice contractul se încheie cu beneficiarii reali. Regulile se aplică și persoanelor fizice aflate în situațiile care impun fideiusiunea.
Garanțiile trebuie să acopere sumele eșalonate, dobânzile datorate pe perioada eșalonării și un procent suplimentar, variabil în funcție de durata înlesnirii. Termenul de constituire este de 30 de zile de la comunicarea acordului de principiu, cu posibilitatea prelungirii cu încă 30 de zile, la cerere.
Cât costă o eșalonare la plată: dobânzi și penalități
Eșalonarea la plată are un cost, iar calculul lui merită făcut înainte de depunerea cererii.
Dobânda pe perioada eșalonării:
- 0,01% pe zi pentru forma simplificată, adică aproximativ 3,65% pe an;
- 0,02% pe zi pentru forma clasică, aproximativ 7,3% pe an;
- 0,015% pe zi la forma clasică, dacă garanția este constituită sub formă de scrisoare de garanție, poliță de asigurare de garanție sau consemnare de mijloace bănești la Trezorerie.
Penalitatea de 5% se aplică pentru sumele rămase de plată în cazul pierderii valabilității eșalonării.
Comparativ cu un credit bancar, dobânda de 3,65% pe an la forma simplificată este competitivă. Comparativ cu accesoriile care se acumulează pe o datorie lăsată în afara unei înlesniri, diferența este substanțială. Acesta rămâne argumentul principal pentru a acționa devreme, cât timp datoria este încă mică.
Cei 6 pași pentru obținerea eșalonării la plată
Pasul 1: verifică exact cât datorezi. Accesează fișa pe plătitor în Spațiul Privat Virtual și confruntă sumele cu evidența ta contabilă. Dacă apar diferențe, clarifică-le cu ANAF înainte de a depune cererea. O cerere construită pe sume greșite prelungește inutil procedura.
Pasul 2: depune toate declarațiile restante. Este o condiție de eligibilitate în sine. Verifică vectorul fiscal și confirmă că toate raportările sunt la zi.
Pasul 3: stabilește forma potrivită. Compară suma și vechimea datoriilor cu pragurile formei simplificate. Dacă te încadrezi, aceasta este varianta de ales: mai rapidă, mai ieftină și fără garanții.
Pasul 4: completează și depune formularul potrivit. Pentru forma simplificată se depune formularul D7, iar pentru eșalonarea clasică formularul D8. Ambele se completează electronic și se încarcă în Spațiul Privat Virtual, semnate cu certificat digital. La cerere poți anexa un grafic cu ratele propuse, egale sau diferențiate, dacă poți justifica un caracter sezonier al încasărilor. Formularul D7 se folosește și pentru cererea de menținere a valabilității eșalonării simplificate.
Pasul 5: urmărește soluționarea. Pentru forma clasică, ANAF emite mai întâi un acord de principiu, după care ai 30 de zile pentru constituirea garanțiilor. Pentru forma simplificată, decizia vine direct.
Pasul 6: respectă graficul și obligațiile curente. Aici se pierd cele mai multe eșalonări, iar detaliile sunt în secțiunea următoare.
Cum pierzi eșalonarea la plată: capcana obligațiilor curente
Este cea mai importantă informație din tot articolul, pentru că este și cea mai des ignorată.
Plata ratelor din grafic acoperă doar jumătate din obligație. Pentru menținerea eșalonării trebuie declarate și achitate și obligațiile fiscale curente, cele care se nasc lună de lună, după comunicarea deciziei de eșalonare.
Un exemplu concret: ai eșalonat datoriile acumulate în 2025. În luna martie 2026 datorezi rata din grafic plus contribuțiile salariale aferente lunii februarie 2026.
Vestea bună: legea prevede termene suplimentare de conformare. Este o informație pe care multe materiale online o omit, deși schimbă complet gestionarea practică a unei eșalonări:
- obligațiile fiscale curente își păstrează efectul asupra valabilității dacă sunt declarate și/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege, inclusiv;
- o rată din grafic poate fi achitată până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare;
- pentru anumite categorii de obligații stabilite prin decizie există termene de 30 de zile de la termenul legal de plată;
- sumele rezultate din declarații rectificative se achită în 30 de zile de la depunere.
Atenție însă: pentru rata achitată cu întârziere în intervalul permis se datorează penalitatea de 5% aferentă ratei respective, chiar dacă eșalonarea rămâne valabilă. Termenul suplimentar are, așadar, propriul cost, mult mai mic decât cel al pierderii înlesnirii.
Depășirea acestor termene duce la pierderea valabilității. Alte situații cu același efect:
- nedepunerea declarațiilor fiscale;
- neconstituirea garanțiilor în termenul acordat, la forma clasică;
- nerespectarea celorlalte condiții legale de menținere.
Consecințele pierderii: organul fiscal emite o decizie de constatare a pierderii valabilității, întreaga sumă rămasă devine exigibilă, se datorează penalitatea de 5% pentru sumele rămase și se reia executarea silită.
Menținerea eșalonării la plată: a doua șansă
Legea prevede o supapă, cu utilizare limitată.
Dacă ai pierdut eșalonarea, poți solicita menținerea valabilității ei, depunând o cerere înainte de executarea garanției sau înainte de stingerea obligațiilor. Cererea se soluționează prin decizie, cu păstrarea perioadei de eșalonare aprobate inițial.
Numărul de solicitări este limitat și diferă între cele două forme. La eșalonarea clasică, menținerea poate fi cerută o singură dată într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic. La forma simplificată, de două ori pe perioada de valabilitate a eșalonării. Condiția este achitarea sumelor restante în termenul stabilit de organul fiscal.
Recomandarea practică: tratează menținerea ca pe o rezervă de urgență. Odată consumată, rămâi fără plasă de siguranță pentru restul perioadei.
Ce s-a schimbat în 2026
Două acte normative au modificat regulile în mai puțin de un an, iar multe materiale online descriu încă situația anterioară.
Legea nr. 239/2025, cunoscută ca „Pachetul 2 fiscal”, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025, aplicabilă de la 1 ianuarie 2026. A introdus condițiile de vechime, adică firma de minimum 12 luni și datoriile de maximum 12 luni, și a înăsprit regimul garanțiilor la forma clasică.
Legea nr. 170/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 5 august 2026. A corelat regulile fiscale cu procedurile de prevenire a insolvenței și a exclus de la eșalonare debitorii aflați în astfel de proceduri, cu posibilitatea retragerii din procedură până la emiterea deciziei.
Motivația declarată de ANAF pentru înăsprire a fost limitarea utilizării abuzive a mecanismului de către contribuabili care acumulau datorii mari, ajungând apoi în concordat preventiv sau insolvență, cu recuperare imposibilă pentru stat.
Consecința pentru firmele corecte: eșalonarea la plată rămâne accesibilă, cu condiția unei discipline declarative și a unei reacții rapide. Cine amână până când datoria depășește 400.000 de lei sau devine mai veche de 12 luni pierde accesul la forma simplificată.
Exemplu de calcul: cât costă efectiv o eșalonare la plată
O firmă are datorii fiscale de 240.000 de lei, acumulate în ultimele opt luni, și solicită eșalonarea la plată în formă simplificată, pe 12 luni.
Verificarea eligibilității: suma se încadrează în plafonul de 400.000 de lei, vechimea datoriilor rămâne sub 12 luni, firma funcționează de patru ani. Toate condițiile sunt îndeplinite.
Rata lunară de principal: 240.000 / 12 = 20.000 de lei.
Dobânda. Se calculează la 0,01% pe zi asupra sumelor rămase de plată, deci scade pe măsură ce soldul se reduce. Costul total al dobânzii pentru o astfel de eșalonare se situează, orientativ, la ordinul câtorva mii de lei, sub 2% din suma inițială.
Suma exactă se stabilește în graficul aprobat de ANAF și depinde de data emiterii deciziei, de scadențele concrete și de modul de repartizare a ratelor.
Comparația care contează: pe aceeași datorie, lăsată în afara unei înlesniri timp de un an, s-ar acumula dobânzi de 0,02% pe zi plus penalități de întârziere de 0,01% pe zi, adică de trei ori mai mult, la care se adaugă riscul executării silite. Iar dacă datoria provine din obligații nedeclarate, penalitatea de nedeclarare de 0,08% pe zi schimbă complet ordinul de mărime.
Testul decisiv privește însă capacitatea de plată: firma poate susține, din încasările lunare previzionate, rata de aproximativ 20.000 de lei plus obligațiile fiscale curente ale lunii respective? Un răspuns negativ înseamnă că graficul trebuie regândit sau că situația cere altă soluție.
Ce se întâmplă cu popririle existente
O întrebare frecventă de la firmele care ajung la eșalonare cu conturile deja blocate.
Odată aprobată eșalonarea la plată, executarea silită prin poprire se suspendă pentru obligațiile care fac obiectul înlesnirii. Formularea legală contează, pentru că suspendarea produce alte efecte decât ridicarea popririi.
Câteva precizări utile:
- Încasările viitoare rămân disponibile din momentul în care banca primește adresa de suspendare. Practic, poți relua încasările și plățile curente.
- Sumele deja blocate în cont la acel moment rămân, în principiu, indisponibilizate, cu utilizările permise de Codul de procedură fiscală, printre care plata obligațiilor necesare menținerii eșalonării și plata salariilor.
- Suspendarea privește doar sumele eșalonate. Pentru datoriile rămase în afara înlesnirii, executarea silită continuă.
- La pierderea eșalonării, executarea se reia pentru întreaga sumă rămasă, la care se adaugă penalitatea de 5%.
Pentru o firmă cu conturi blocate, eșalonarea la plată este frecvent singura cale de a redeveni operațională. Cu atât mai mult contează ca dosarul să fie complet de la prima depunere, pentru că fiecare respingere pentru documentație incompletă prelungește perioada în care activitatea rămâne afectată.
5 greșeli frecvente
- Amânarea cererii de eșalonare la plată. Cu cât aștepți mai mult, cu atât datoria crește și cu atât mai probabil ieși din condițiile formei simplificate.
- Nedepunerea declarațiilor. Firmele în dificultate încetează frecvent să declare, din lipsă de lichiditate. Este exact ce le blochează accesul la eșalonare.
- Neplata obligațiilor curente după obținerea eșalonării la plată, dincolo de termenul de 25 al lunii următoare. Cauza numărul unu a pierderii înlesnirii.
- Cererea depusă pe sume neverificate, în lipsa unei reconcilieri prealabile a fișei pe plătitor.
- Consumarea cererilor de menținere pentru probleme minore de calendar, în locul păstrării lor pentru situații reale.
Checklist înainte de depunerea cererii
- Extrage fișa pe plătitor din Spațiul Privat Virtual și reconciliaz-o cu evidența contabilă
- Verifică vectorul fiscal și depune toate declarațiile restante
- Calculează vechimea fiecărei datorii, ca să știi dacă te încadrezi la forma simplificată
- Verifică dacă suma totală se încadrează în plafonul de 400.000 de lei
- Confirmă că firma are peste 12 luni de la înființare
- Estimează costul dobânzii eșalonării la plată pe durata propusă și compară-l cu alternativele de finanțare
- Construiește graficul de rate pe baza fluxului real de încasări
- Confirmă că poți susține simultan ratele și obligațiile curente, testul decisiv al întregii proceduri
- Verifică dacă ai un certificat digital valid pentru semnarea documentelor
Eșalonare la plată: întrebări frecvente
Care este diferența dintre eșalonarea simplificată și cea clasică?
Forma simplificată se acordă pe maximum 12 luni, fără garanții, pentru datorii de până la 400.000 de lei la persoane juridice și 100.000 de lei la persoane fizice. Forma clasică se acordă pe maximum 5 ani, fără plafon de sumă, cu garanții sau contract de fideiusiune.
Ce dobândă se aplică?
0,01% pe zi la forma simplificată și 0,02% pe zi la cea clasică. Dacă garanția este o scrisoare de garanție sau o consemnare la Trezorerie, dobânda la forma clasică scade la 0,015% pe zi.
Ce formular se depune?
Formularul D7 pentru eșalonarea în formă simplificată și formularul D8 pentru eșalonarea clasică, ambele transmise electronic prin Spațiul Privat Virtual.
Se suspendă executarea silită?
Da, pentru sumele care fac obiectul eșalonării. Încasările viitoare rămân disponibile după comunicarea suspendării către bancă, însă sumele deja blocate în cont rămân, în principiu, indisponibilizate, cu utilizările permise de lege.
Ce se întâmplă dacă întârzii o rată?
Rata poate fi achitată până la următorul termen de plată din grafic, cu penalitatea de 5% aferentă ratei. La depășirea acestui termen, eșalonarea își pierde valabilitatea, suma rămasă devine exigibilă și se reia executarea silită.
Trebuie să plătesc obligațiile curente exact la scadență?
Ideal, da. Legea prevede însă că eșalonarea își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt declarate și/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege.
Pot obține eșalonare dacă am firma înființată acum șase luni?
Forma simplificată cere o vechime de minimum 12 luni. Rămâne accesibilă forma clasică, cu garanții sau contract de fideiusiune.
Trebuie să plătesc și taxele curente pe perioada eșalonării?
Da, obligatoriu, în termenele prevăzute de lege. Neplata obligațiilor curente duce la pierderea eșalonării, chiar și atunci când ratele din grafic sunt achitate.
Când eșalonarea la plată este soluția potrivită
Eșalonarea la plată rezolvă o problemă de lichiditate temporară. Pentru o firmă cu marjă sănătoasă, care traversează o perioadă de decalaj între încasări și plăți, este instrumentul potrivit.
Situația se schimbă atunci când afacerea generează pierderi structurale, iar datoria fiscală crește lună de lună din activitatea curentă. Acolo, eșalonarea amână momentul dificil și adaugă costuri. Testul rămâne simplu: poți susține, din încasările previzionate, atât ratele, cât și obligațiile curente? Un răspuns negativ indică o problemă de model de business, cu alte soluții disponibile, de la restructurare până la procedurile de prevenire a insolvenței.
O analiză onestă înainte de depunerea cererii economisește mult mai mult decât un grafic optimist aprobat și pierdut după trei luni.
Cum te putem ajuta
Eșalonarea la plată este o procedură în care detaliile decid rezultatul: vechimea fiecărei datorii, completitudinea declarațiilor, realismul graficului propus și capacitatea de a susține simultan ratele și obligațiile curente.
La ContaExpertis reconciliem fișa pe plătitor cu evidența ta contabilă, identificăm declarațiile restante și le depunem, stabilim forma de eșalonare la plată potrivită situației tale și construim graficul de rate pe fluxul real de încasări. Depunem formularul corespunzător și urmărim soluționarea. După aprobare, monitorizăm lunar atât ratele, cât și obligațiile curente, astfel încât eșalonarea să rămână valabilă.
Dacă ai primit deja o decizie de impunere după un control, îți recomandăm și ghidul despre inspecția fiscală ANAF, care detaliază termenele de contestare.
Suntem o echipă de experți contabili membri CECCAR și consultanți fiscali, cu sediul în Iași și clienți din toată țara, deserviți inclusiv online. Vezi detalii despre serviciile noastre de contabilitate.
Surse oficiale
- Portalul legislativ al Ministerului Justiției · Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), Legea nr. 239/2025, Legea nr. 170/2026
- Agenția Națională de Administrare Fiscală · formularele D7 și D8, procedura de acordare a eșalonării, materiale informative
- Ministerul Finanțelor · informații fiscale oficiale
Contact
- 📍 Str. Șipotel, Nr. 7, Iași, județul Iași
- 📞 0758 796 945
- 📧 contact@contaexpertis.ro
- 🌐 contaexpertis.ro
Urmăriți-ne și pe rețelele de socializare: Facebook · Instagram · LinkedIn · Pinterest
Informațiile din acest articol au caracter general și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Pentru situația specifică a firmei tale, îți recomandăm o consultare directă cu un specialist.

